A fost o calatorie plina de surprize dintre cele mai placute. Aceasta tara, al carei prezent lupta cu trecutul, nu mi s-a parut ca ar incerca sa convinga pe cineva sau ca ar face vreun efort sa isi explice istoria, dar cumva majoritatea care viziteaza Cambodgia parasesc aceasta tara convinsi ca se vor intoarce pentru a experimenta, pe langa highlights-urile clasice si cateva elemente definitorii ei, care, din pacate, prin alte parti ale lumii sunt pe cale de disparitie: pacea, bunatatea, linistea, multumirea si chiar mandria oamenilor de acolo care nu cer favoruri si nici nu par sa aiba nevoie de mila turistilor straini. Cu aceste randuri as incepe orice relatare despre Cambodgia pentru ca despre restul obiectivelor si atractiilor s-a scris deja mult.

Ma bucur ca am avut ocazia sa vad mai multe fete ale Cambodgiei si nu doar cele mai cunoscute. Angkor Wat este cu siguranta cea mai de pret atractie, insa multi fac greseala sa ramana doar cu atat. Si eu am avut asteptari mari de la acest colos si nu pot sa spun ca am fost dezamagit. Este, intr-adevar, unul dintre cele mai incredibile monumente construite de omenire. Impresionant mai este si faptul ca, in perioada de dinaintea dezvoltarii industriale, templul trona peste cel mai intins oras al lumii de la acel moment. Si nu este vorba numai despre constructia templului central, ci si despre sutele de structuri care stau inca marturie. Dintre toate, se remarca inca doua monumente majore: Ta Phrom si Bayon. Fascinant mi s-a parut Ta Phrom, in mare parte pentru ca a fost lasat in stadiul de conservare in care se afla cand a fost descoperit. De asemenea, interesanta este si simbioza dintre natura si ceea ce oamenii au construit acolo; si asta pentru ca radacinile arborilor, vegetatia, plantele agatatoare se imbina perfect cu zidurile si portile fostelor temple. Nici daca ar fi fost plantati intentionat nu cred ca reuseau sa fuzioneze atat de bine. Nu degeaba intrarea in templul Tomb Raider, folosit in cadrul filmarilor peliculei in care a jucat celebra Angelina Jolie, ramane una dintre cele mai pitoresti si memorabile imagini din cadrul maretului oras Angkor Thom, ultima capitala a renumitului Imperiu Khmer.

Contrar asteptarilor, am avut parte de o experienta placuta si foarte interesanta la vizionarea unui spectacol de circ, versiune cambodgiana pusa in scena de o trupa de tineri care proveneau dintr-un fost centru de refugiati si care au reusit sa invinga traumele genocidului prin intermediul artei. Din nou, este vorba de latura umana si creativitatea de exceptie a acestui popor minunat. Astfel, performerii carismatici au pus in scena un spectacol relaxant, amuzant si antrenant, nu foarte comercial. Desi au trecut prin multe, circarii au fost capabili sa depaseasca cele mai grele momente si reusesc astazi sa aduca zambetul pe buzele spectatorilor.

Revenind la partea de temple, le-am mentionat deja pe cele consecrate, insa nu pot omite mica bijuterie a Angkor-ului, si anume Templul Banteay Srei. Este unic in zona si am fost realmente uimit de stadiul perfect de conservare a celor mai fine detalii ale acestui exemplu de arta khmera clasica. Basoreliefurile uimitoare, decoratiunile, statuile si sculpturile pastrate in forma lor originala pana la cele mai mici detalii, dimensiunea compacta si amplasarea fac din templul Banteay Srei un punct de interes care nu trebuie ratat.

Pe langa lucrurile clasice pe care orice turist le bifeaza in Siem Reap, eu am incercat o asa-zisa minicroaziera cu o gondola pe canalul ce inconjoara Complexul Angkor Thom. O mica gustare asezonata cu cateva pahare de sampanie, linistea brazdata doar de sunetul vaslei care mangaia apa, peisajul superb care se desavarsea odata cu apusul soarelui, toate alcatuiau un tablou perfect la care nu ma saturam sa privesc.

Dupa Siem Reap, am continuat spre capitala Phnom Penh, considerata candva cel mai frumos oras din Orient. In ciuda istoriei zbuciumate, pot spune ca a ramas un oras cu un farmec colonial aparte. In niciun oras din Asia nu m-am simtit mai „acasa” ca in zona promenadei cu acele cafenele cu un aer frantuzesc. Orasul este un furnicar in plin proces de dezvoltare, sunt zone unde ai impresia ca nu se intampla nimic si imediat cand intorci capul, zaresti santiere, constructii, activitati de tot felul specifice unui oras modern. Daca au ajuns la nivelul in care au construit un mall japonez doar pentru a satisfice nevoile acestei natii, sunt sigur ca au parte de un adevarat boom in dezvoltare, chiar daca, uneori, iti lasa impresia ca este o dezvoltare cam haotica. In fine, aerul colonial nu a disparut si asta face din Phnom Penh unul dintre orasele mele asiatice preferate.

La fel, pe langa punctele clasice pe care orice turist le bifeaza, cum sunt Palatul Regal si Muzeul National, eu mi-am dorit si o experienta locala cat mai autentica si am ales un tur cu bicicleta pe insulele Mekong-ului din apropiere. A fost ceva cu adevarat placut si relaxant si m-am bucurat pentru ca am reusit sa ajung putin mai aproape de adevarata Cambodgie. Am vazut acei copii fericiti care faceau cu mana, zambeau si intrau in vorba cu orice turist, indiferent ca primeau sau nu ceva in schimb. Am vazut casele in care locuiesc, cateva dintre activitatile lor, cum dormeau in acele hamace agatate si sub casele suspendate, cum mergeau si se rugau la templele budiste. Am prins si ceremonii de inmormantare, deci o gramada de lucruri care de obicei nu apar mentionate in ghidurile clasice de calatorii, dar care raman fara indoiala impregnate in memoria si in sufletul unui calator.

Dupa Phnom Penh, am continuat spre Muntii Cardamom, unde peisajele naturale sunt superbe si incununate de cascada Tatai, o bijuterie pentru cei care iubesc natura. Cazarea aici a fost cel putin interesanta. In mijlocul naturii, fara semnal, inconjurati doar de vegetatie sau apa, pe un imens ponton plutitor ancorat pe raul in care se varsa si minunata cascada anterior mentionata. Superb in orice moment al zilei, dar ceva special, se poate vedea doar noaptea, cand, cu ajutorul personalului acestui lodge plutitor, se ajunge cu barca in apropierea complexului de unde, in unii copaci sau chiar in apa, se pot vedea sute de licurici, ca niste formatiuni fosforescente. Am avut noroc sa am parte de o astfel de experienta si pot spune ca a fost de vis! Si inca ceva interesant de precizat: proprietarul acestui lodge plutitor este roman.

Din mijlocul naturii, am ajuns la deliciul acestei calatorii: Insula Song Saa. Orice transfer cu barca, asteptare sau drum care pare ca nu se mai termina merita cu prisosinta pentru a ajunge in acest minunat loc. „Insula ta privata”, cum o intituleaza si proprietarii, o perla ascunsa unde timpul s-a scurs parca prea repede, a fost singurul loc in care as fi vrut sa fi fost uitat pentru cateva zile. O cina selecta la malul apei, la lumina facliilor si a lunii este ceva magnific pe aceasta insula. Tot personalul insulei este acolo parca pentru a nu lasa nicio dorinta neindeplinita. Facilitatile de cazare seamana mult cu celebrele resorturi din Maldive, dar nici peisajul, nisipul sau apa nu se lasa mai prejos, deci e o optiune excelenta pentru relaxare si odihna in cel mai exotic aranjament.

Tot la capitolele liniste, serenitate, contemplare si relaxare se incadreaza si Resortul Knai Bang Chatt din provincia Kep, recent separata de Kampot, o zona unde se produce piper renumit in lumea culinara. M-a impresionat istoricul zonei care candva era refugiul de relaxare a elitei franceze ce locuia in Cambodgia. S-au construit numeroase vile si domenii de vacanta care, in anii de sub regimul khmerilor rosii, au fost pradate si vandute de localnici vietnamezilor nu in scopul imbogatirii, ci al supravietuirii. Regiunea este astazi in plina refacere: se construieste, se amenajeaza, se poate simti cum ii este redat farmecul de altadata. Se pastreaza insa si lucruri care au functionat dintotdeauna, cum ar fi piata de crabi din Kep, un festival gastronomic pentru cei care sunt fani declarati seafood, ce e un spectacol interesant pentru cei care vor doar sa priveasca, fara sa guste, desi gratarele incinse cu tot felul de soiuri marine sfaraind ar putea tenta chiar si un alergic al fructelor de mare, cazul meu! Foarte frumoasa este micuta regiune Kep; ma bucur ca am vazut-o in plina dezvoltare si sunt foarte curios cat de mult se va transforma.

Am ramas cu cea mai placuta impresie despre Cambodgia si chiar recomand tuturor sa depaseasca bariera Angkor Wat. Sunt mult mai multe de experimentat la aceasta tara cu un popor minunat care nu a uitat sa zambeasca indiferent prin cate a trecut. Desigur, Angkor Wat-ul ramane una dintre minunile lumii si ma bucura mult ca a rezistat timpului pentru a sta marturie a maretului Imperiu Khmer care, candva, cuprindea Laos-ul, Thailanda si sudul Vietnamului. Asadar, o tara fascinanta atat cu trecutul, cat si cu prezentul ei. Sunt convins ca nici viitorul nu va dezamagi!

Si, daca tot am mentionat despre sudul Vietnamului, sa va povestesc un pic si despre Saigon sau, mai bine zis, Ho Chi Minh City, conform celei mai recente denumiri. Un tur clasic de oras te poate introduce un pic in atmosfera locului, dar as recomanda mai intai o acomodare independenta. Primul test ar fi traversarea unei strazi atat pe trecerea de pietoni, cat si prin loc nepermis. Dupa reusita de a deveni familiar cu locul, un sentiment placut va cuprinde orice turist dornic de a explora din ce in ce mai mult acest oras.

Din Saigon, se poate ajunge in Delta Mekong prin Cai Be. A fost o experienta foarte placuta sa navighez cu barca printre asezarile de pe malurile apelor si sa vad franturi din viata lor de zi cu zi, toate incheiate cu un pranz savuros, constand in peste delicios proaspat gatit si servit impecabil. Este ideal pentru iubitorii de natura, apa si peisaje si, dupa cum vedeti, exista ceva rezervat si gurmanzilor.

Desi nu este cea mai fericita amintire a lor, Razboiul din Vietnam m-a pasionat de mic si era cat pe ce sa ratez ceva ce avea sa imi modifice imaginea copilareasca a razboiului. Am ajuns totusi pe cont propriu la The War Museum si am fost entuziasmat doar pana la intrare. Am iesit bulversat dupa cateva ore, dar a meritat in totalitate. Desi am plecat cu un gust amar, prin intermediul expozitiei foto autentice, am trait toate atrocitatile razboiului de la adapostul imaginatiei.

Pe langa amintirile triste ale razboiului, Saigon are foarte multe de oferit. Este un oras vibrant cu o viata de noapte activa, cu multi turisti, cu o mostenire culturala si istorica bogata si interesanta, cu un sarm aparte.

Cam asta a fost aventura mea din Cambodgia si micuta incursiune in Vietnam. Sper ca orice vizitator al acestor meleaguri sa aiba o experienta cel putin la fel de placuta! Calatorii minunate tuturor!