De cum pasesti in Lima te invaluie parca un aer misterios, te imbratiseaza cu prudenta, te mangaie. Esti inca buimacit de drumul parcurs, insa te trezesti repede din acele imbratisari ale Limei si realizezi ca esti pe cale sa-ti implinesti un vis.

Calatoria aceasta eu am facut-o cu un scop bine determinat. Intr-adevar am trait un vis implinit din toate punctele de vedere. Foarte bine a fost gandit totul ca si itinerariu. Totul a fost gradual, cu blandete, cu surprize placute in informatii. Incep sa ma integrez in peisaj si merg cu avant si sperante in ciuda oboselii. Inainte de aceasta calatoria am citit cartea „Vulturul si Condorul” scrisa de Jonette Crowley  in care evoca mituri ale nativilor americani si ale incasilor, precum si legende despre Lemuria, continentul pierdut. Cu ajutorul ghizilor spirituali (o mentionez pe Beatrice – ghida de la Arequipa) si al viziunilor mistice, am reusit la Canionul Colca sa inteleg   puterea spirituala straveche a condorilor. A fost o experienta ezoterica fantastica. Am inteles ce inseamna aceste pasari pentru acest popor cu adevarat, ca nu sunt doar niste simple pasari si cat de fericita pot sa ma simt ca acele entitati stapane a acelor locuri si bunul Dumnezeu mi-au ingaduit sa am parte de initierile tainice spirituale. Am plans, am invatat, am primit, am daruit.

Cea care m-a ajutat la initierea de la Canionul Colca, la despartire m-a atentionat cu privire la ceea ce urmeaza sa mi se intample la Puno, ce am de facut. Beatrice nu este o simpla pamanteanca, un simplu ghid, este un spirit inalt si puternic, lucru pe care i l-am spus. M-a ajutat, si-a dat seama pentru ce am venit in Peru. Simturile, intuitia, premonitia etc au devenit tot mai puternice pe parcursul acestei calatorii initiatice.

Asemanarea dintre muntii Anzi si Himalaya este fascinanta.

Legatura dintre aceste locuri este una puternica.

La Puno l-am intrebat pe ghid ce are sa ne spuna despre pietrele de culoare rosie din mijlocul lacului. L-am pus intr-o incurcatura, dar nu in mod voit. Ceilalti participanti la calatoria pe lac erau turisti, nu aveau curiozitatile mele. A venit la mine si la sotul meu, si cu incantare  ne-a povestit despre lemurieni, despre faptul ca raspunsul care doreste sa mi-l dea nu este unul pe care sa-l poata accepta orice ratiune, este un subiect mistic. De multe ori pescarii ii povestesc ca vad noaptea  lumini pe fundul lacului.  Discutiile cu ghizii au fost foarte interesante cu perspective noi de vedere asupra locurilor, interpretarilor multor lucruri.

Totul a culminat cu ceea ce am primit la Macchu Picchu. A fost ca si cum as fi dormit in bratele mamei mele. Acele locuri m-au primit cu drag si cu iubire. M-au ajutat sa-mi desavarsesc cautarile sufletului.

Sunt locuri fascinante, iar ca si o concluzie a acestei calatorii: ne putem da seama, sau nu, ca de fapt toti de pe planeta aceasta suntem frati si surori, ca strabunii nostri aveau aceeasi cunoastere a   a tot si a toate. Diferenta o face faptul ca, odata cu separarea continentelor traim si ne adaptam de-a lungul timpului conditiilor locurilor, orgoliilor, etc. Suntem creatia minunata a unei energii divine pe care unui o numesc Dumnezeu, Alah, Budha, etc. si ca trebuie sa fim recunoscatori Mamei Pamant si Tatalui Cer.

Cautarile sufletului meu au fost implinite! Sufletul meu si-a gasit linistea ca a vizitat locurile unde a mai trait intr-o alta viata.

Sunt locuri pline de caldura si mister, de istorie, de inceput fara sfarsit.

Ii multumesc bunului Dumnezeu ca mi-a oferit posibilitatea de a ma naste in aceasta viata in aceasta tara care este de o frumusete uimitoare, pacat ca nu stim sa o apreciem asa cum merita.

Ar fi multe de spus despre calatoria in Peru. Sunt oameni minunati, calzi, simpli, iar cei quequa i-am simtit mai diferiti de restul peruanilor. Cu o cunoastere strabuna si o smerenie asemanatoare calugarilor nostri. O amintesc aici pe ghida quequa - dra Carolina de la Cusco. Cu mult drag si respect pentru acesti oameni, spirite inalte, cu o pregatire uimitoare. Cu mult drag si pentru tine Alina!

Virginia si Constantin