2200 de km de drumuri line, din capitala si orase mari pana la cele mai indepartate catune, marginite de desertul locuit de triburi de nomazi.

Credeam ca totusi cunoastem poporul si cultura marocane, insa ghidul nostru Mohamed - o rara avis de care e tare greu sa nu prinzi drag - a demontat mituri si ne-a ajutat sa vedem adevaratul Maroc prin ochii lui: un popor cald si primitor, cu oameni dintre cei mai fermecatori; o tara mai europeana si mai progresista decat multe dintre tarile arabe, cu legi tot mai numeroase privind rolul femeii in societate.

Ce nu am ratat in Maroc? Negocieri de pret in bazar, in care sa mi se spuna ca sunt carcotasa cu cele mai fermecatoare priviri si zambete. O plimbare pana la supermarket, cu doua treceri de pietoni, la care - la propriu - ne-am rugat pentru viata noastra. Mult tagine si couscous, cat sa ne ajunga pentru o viata.

Cea mai de pret amintire este legata de indeplinirea unor vise mai vechi, in ultima zi a lui 2017: o vizita de cateva ore in desert, calare pe camile, alintat suflet de copil alergand la vale pe dunele de nisip, dar si intoarcerea la civilizatie pe jos, prin nisip, sub clar de luna.

Va multumim pentru inca un vis frumos, implinit la sfarsit de an!

Cu drag,
Carmen si Alin