Maroc este o tara minunata, insa cel mai frumos lucru din aceasta excursie a fost ghidul Mohammed, un om exceptional si un ghid cum rar intalnim in zilele de astazi.

In Maroc, am parcus 2200 de kilometri si am cunoscut bogata paleta de peisaje in doar zece zile. Am aterizat la Casablanca si intentionam sa vizitam locurile programate, insa vremea nu a fost de partea noastra si am vazut doar jumatate, restul au ramas pentru ultima zi, cand ne intoarceam din nou in acest oras. Sincer, pot sa spun ca vremea, de fapt, ne-a ajutat sa ne bucuram de viata locala pentru ca singurul loc ce se putea vizita in ploaie era supermarketul de langa hotel. In drum spre supermaket, am fost uimiti de agitatia marocana, de nebunia de pe strazi si de adrenalina care ne coplesea atunci cand voiam sa traversam strada.

A doua zi, ne asteptau noi destinatii: Rabat, Meknes, Volubilis si Fes. A fost o zi extraordinar de frumoasa si da, am avut timp sa le vizitam pe toate. Prima oprire a fost la Palatul Regal din Rabat, localizat in zona imperiala a orasului, unde nebunia de pe strazi s-a transformat intr-o liniste frumoasa si singurul zgomot era cantecul pasarilor. Asa cum ne-a fost explicat, palatele regale nu pot fi vizitate in interior si este de inteles acest lucru, insa merita sa ajungi in aceste zone pentru ca doar fatada palatului este o adevarata opera de arta.

Urmatoarea oprire a fost la Volubilis, situl arheologic roman care ne-a intampinat cu un apus de soare de nedescris si unde am descoperit amprenta romanilor pe aceste meleaguri. Daca ajungeti in Maroc, nu puteti rata Volubilis; chiar si aceste ruine romane va arata diversitatea marocana si va ajuta sa intelegeti mai bine radacinile acestui popor.

Ultima oprire din ziua a doua a fost la Fes, unde zona moderna a orasului este mult mai eleganta decat cea din Casablanca si unde medina (orasul vechi) este o adevarata aventura care merita traita din plin. Cuvintele nu pot explica ce veti gasi acolo, dar va recomand sa o vizitati si sa nu ratati faimoasa pielarie. Ca sfat pentru aceasta vizita, va sugerez sa aveti gel de maini cu voi pentru ca mirosul pieilor procesate este foarte puternic si poate fi chiar neplacut. Pe noi ne-a ajutat foarte mult gelul de maini, mai mult decat menta oferita la intrare.

De la Fes, am plecat spre Erfoud, zona desertica a Marocului, traversand Atlasul Mijlociu. A fost o zi superba care ne-a incantat cu diversitea peisajului. De la zona fertila cu un verde ca in povesti, am ajuns la zona desertica, unde culoarea predominanta era portocaliul nisipos. Programul nostru era gandit sa petrecem revelionul in aceasta zona si a fost o alegere reusita. In aceasta zi, am avut o aventura care ne-a uns pe suflet. Excursia in desert cu camile ne-a permis sa vedem apusul si pot sa spun ca a fost cel mai frumos moment din programul nostru. Am ajuns in Sahara cu tot ce ne trebuia: cu turbane in stil marocan si cu dorinta de a fi surprinsi de farmecul zonei. Dar ceea ce nu ne asteptam era sa avem o luna plina, insa acest lucru a facut ca aceasta experienta sa fie una memorabila. Eu nu imi amintesc sa fi vazut o luna mai stralucitoare decat cea din desert. Chiar daca era seara si trebuia sa fie intuneric, dunele de nisip straluceau in lumina ei si ne parea rau ca trebuia sa plecam.

De revelion, am fost cazati la hotelul Cergui din Erfoud, un hotel extraordinar de frumos care seamana cu un castel de nisip. Daca sunteti genul de persoane carora va plac hotelurile rustice, acesta este cea mai buna optiune pentru a petrece o noapte in desertul din Sahara.

Sincer, eu credeam ca revelionul va fi unul plictisitor, avand in vedere ca, in Maroc, nu se sarbatoreste la fel ca in Europa sau ca in Cuba, dar m-am inselat. Hotelul avea o megapetrecere pregatita pentru turistii europeni si chiar au reusit sa ne faca sa ne simtim ca acasa. Am avut o trupa live care a cantat pana tarziu, am avut focuri de artificii, sampanie si chiar o hora romaneasca. Noi am facut hora si imediat s-au alaturat cativa marocani incantati de muzica noastra. In concluzie, a fost un revelion reusit.

De la Erfoud, am plecat spre Tinghir, in drumul nostru descoperind lumea covoarelor marocane si ritualul ceaiului de menta, doua elemente reprezentative pentru Maroc. Daca imi placea ceaiul inainte, acum pot sa spun ca imi place si mai mult. Dupa prezentarea ritualului, am devenit o adepta a ceaiului de menta si, nu glumesc, chiar acum scriu aceste linii avand ceainicul cumparat de acolo langa mine si beau un ceai de menta foarte aromat.

De la Tinghir, am plecat spre Marrakech. In drumul nostru, am vizitat Studiourile Atlas si Ait-ben-Hadou. Am fost mult mai impresionata de Ait-ben-Hadou pentru ca frumusetea acestei zone este naturala si impunatoare. Studiourile Atlas nu au fost foarte bine intretinute si, chiar daca sunt renumite, nu m-au impresionat la fel ca Ait-ben-Hadou, locul in care s-a filmat Gladiatorul.

Marrakech va ramane pentru mult timp in inima mea, si nu pentru piata sa faimoasa Jema Efna, ci pentru Gradinile Majorelle. In Gradinile Majorelle, este usor sa uiti de toate problemele si sa te bucuri de frumusetea naturii. Verdele combinat cu cladirile si fantanile albastre fac din acest loc un adevarat refugiu pentru imaginatia noastra. Nu ma mir ca Yves Saint Laurent s-a indragostit de ele. Sincer, a fost greu sa plec din acest loc. Chiar daca am stat 45 de minute aici, pentru mine nu a fost suficient. Cred ca puteam sa raman o saptamana intreaga.

Dintre toate orasele vizitate, preferatul meu va ramane Marrakech, un oras modern cu o piata colorata si agitata care te face sa folosesti tehnici de negociere pe care nu stiai ca le ai.

Am ajuns inapoi acasa si, desi nu au trecut inca 72 de ore, deja imi este dor de Maroc. Ii multumesc lui Mohammed pentru oportunitatea de a descoperi Marocul prin ochii si experianta lui.

Ii multumesc domnului Lazarescu pentru minunatele fotografii ce insotesc acest testimonial!

Dear Morocco, I miss you already…