Dupa un zbor de aproximativ cinci ore din Istanbul, am ajuns in Casablanca lui Ingrid Bergman si Humprey Bogart. Situat pe malul Oceanului Atlantic, Casablanca este un oras cosmopolit, zgomotos si aglomerat, ce asteapta sa fie explorat.

Probabil cel mai important punct de atractie din oras este Moscheea lui Hassan al II-lea, o constructie impozanta, inalta de 210 metri, situata pe malul oceanului. Locatia acesteia nu este una intamplatoare: in Coran, Tronul lui Allah a fost construit pe apa si acest lucru este subliniat si de privelistea catre Atlantic din sala de rugaciune.

Am descoperit Casablanca seara, printre miile de oameni din Place des Nations Unies, printre vanzatorii de porumb fiert, melci fierti cu mirodenii si tarabe pline de curmale.

Din Casablanca, am pornit catre inima Marocului, Fez. Cel mai vechi dintre cele patru orase imperiale, Fez socheaza prin contrastul puternic dintre partea franceza – Ville Nouvelle si medina veche – Fez al Bali. Hotelul in care am stat a fost situat in partea franceza, o zona frumos amenajata, moderna, cu numeroase magazine si lipsita de traficul intens.

Medina veche din Fez reprezinta o provocare a simturilor, cel mai greu pus la incercare fiind cel al orientarii. Strazile inguste sunt pline de arome si culoare la tot pasul, insa, daca nu esti atent la ghidul tau, risti sa te pierzi in labirintul infinit si forfota locala.

Probabil cea mai cunoscuta imagine din Maroc este cea a vopsitoriilor. Industria prelucrarii pieilor este una importanta in Maroc, iar in medina ai ocazia sa intri intr-o vopsitorie traditionala. Experienta inseamna desfatare pentru simtul vizual si chin pentru cel olfactiv. Crenguta de menta proaspata, coloritul bazinelor si povestea ghidului transforma vizita intr-una memorabila.

Fez este esenta Marocului, o fotografie a societatii medievale islamice intr-o rama moderna, o ciocnire intre doua lumi si culturi. Fez este culoare.

In calatoria noastra spre sudul tarii, am ajuns la poarta desertului, in Erfoud, o oaza in mijlocul peisajului arid. O mare de singuratate si desertul din imaginile copilariei, Sahara este unic in lume. In jeep, calare pe dromader, cazat intr-un cort berber sau intr-o kasbah la marginea acestuia, la rasaritul sau la apusul sorelui, la un foc de tabara si un ceai de menta, desertul te cucereste de la prima atingere. Sahara este mister sub cerul instelat si luna plina.

O ultima oprire a fost in Marrakech.
Marrakech este un amestec intre Casablanca si Fez, un oras modern, in continua miscare si eclectic pe alocuri.

Pasind pe o poarta discreta de pe strada Yves Saint Laurent, intri in una dintre cele mai cunoscute gradini din Africa de la nord de Sahara, pasesti in lumea numita Gradinile Majorelle. Gradinile pot fi descrise ca o lume a multor lumi: tulpini de bambus se pierd in imensitatea cactusilor, palmierii se inalta triumfatori catre cer, florile divers colorate formeaza tuneluri pe sub care poti trece, pestii koi inoata nestingheriti in fantana; toate acestea legate de omniprezentul albastru de Majorelle.

Jemma El Fnaa (Moscheia de la Capatul Lumii sau Adunarea celor Morti) este principala piata din Marrakech si loc de intalnire pentru multi localnici. Aduna la un loc mancarea marocana, cultura si mestesugurile. Aici poti sa intalnesti imblanzitori de serpi, dresori de maimute, femei care vor vrea sa te tatueze cu henna, muzicieni si negustori de felurite obiecte. Este uriasa, haotica, aglomerata si o simfonie a simturilor.

De la linistea gasita in Gradinile Majorelle ale lui Yves Saint Laurent la imblanzitorii de cobre din Jemma El Fnaa, Marrakech se lasa descoperit, te lasa fascinat si nu iti ramane indiferent.

Marocul este tara contrastelor.
Marocul este Tronul lui Allah construit pe apa, culoare si miros, nisip fierbinte la apusul soarelui, albastru de Majorelle si miscare.
Marocul este Taramul lui Dumnezeu.