Lima a fost prima destinatie, unde am prins o vreme superba si, pe langa turul de oras, am putut hoinari pe cont propriu pe strazi. Am zabovit mai mult in Plaza Mayor, unde am admirat capodoperele arhitecturale, precum si in zona mallului Larcomar, unde am si avut un pranz delicios cu fructe de mare.

Din Lima, am zburat catre Puno, unde am profitat de croaziera pe lacul Titicaca. Era prima data cand vizitam Insula Uros, unde cea mai veche civilizatie din lume isi pastreaza nealterate traditiile. Civilizatia Uros se regaseste pe un numar de 42 de insule plutitoare de stuf. Am fost pe o insula care adapostea patru familii si ne-a fost prezentat modul prin care ancoreaza insulele in apa si felul lor de a trai. Durata de viata a unei insule este de aproximativ 30 de ani.

Drumul Puno - Cusco l-am facut cu un bus turistic si a fost ocazia de a descoperi o mica parte din tara, deoarece restul transferurilor erau cu zbor si nu mi-ar fi dat ocazia de a descoperi locurile autentice. Cusco e orasul preferat din Peru si toti din grup au fost in asentiment cu mine. E genul de orasel spaniol linistit (desi e aglomerat), cu strazi pavate, biserici, catedrale, munti de jur imprejur si restaurante diverse. Cusco e punctul de legatura catre cetatea Machu Picchu. Pana la cetate se calatoreste confortabil cu trenul, supranumit „Orient Express-ul de Machu Picchu”. In prima seara, am innoptat in Agua Calientes, un orasel in dezvoltare, aflat la baza muntelui. A doua zi, am plecat sa exploram cetatea pierduta a incasilor.

Vizita la Machu Picchu a fost cea mai asteptata din intreg itinerariul si e de inteles, fiind si unul dintre cele mai spectaculoase locuri din lume. Machu Picchu se afla pe un munte, la 450 de metri deasupra fluviului Urubamba, afluent al Amazonului. Complexul cuprinde 32.000 de hectare pe care au fost ridicate 172 de locuinte si totul este organizat pe un platou de 530 de metri lungime si 200 de metri latime, in jur fiind si terase destinate agriculturii. Se spune ca aproximativ 1.000 de oameni traiau aici.

Mi-as dori sa fac si Inca Trail - vechiul drum al incasilor spre Machu Picchu data viitoare cand ajung in Peru. Asta inseamna un traseu pe munte timp de patru zile, un trekking moderat cu vizita siturilor incase, iar, la final, vizitarea citadelei. Traseul parcurge 43 de kilometri cu variatii de altitudine: 3000, apoi 4.200, 3.200 si 2.400 de metri - locul in care se afla Machu Picchu. Pentru asta, fiecare turist are nevoie de o forma fizica buna si o sanatate pe masura. Un ghid experimentat si o echipa de carausi te insotesc obligatoriu si se asigura ca ai parte de o experienta inedita in Anzi.

Din cauza anularii zborului Cusco - Lima, am fost nevoiti sa mai ramanem o noapte in Lima si astfel ne-am redus sejurul in Buenos Aires. Ce trebuia sa facem in trei zile pline, am facut in doar doua. Turul orasului ne-a familiarizat cu acest amestec de vechi si nou, de arhitectura si eleganta. Cladirile albe cu balcoane, parcuri inverzite si pline de flori divers colorate, precum si strazile care te duc cu gandul la stilul european, toate acestea te incanta de la primul pas pe care-l faci in Buenos Aires.

Am inceput explorarea Cimitirului La Recoleta, infiintat in 1822. Cimitirul pare mai degraba un oras in care se odihnesc bogatii, deoarece am gasit doar monumente impresionante, stradute inguste, liniste si pace. Am zabovit mai mult la mormantul din marmura neagra al Evitei Peron, deoarece a fost ocazia ideala sa aflam detaliile vietii ei direct de la ghid.

In drumul spre La Boca, am oprit si in Cartierul Palermo, zona verde a orasului. Locul plin de viata din oras ramane La Boca sau Italia Mica a Buenos Aires-ului. „Boca” inseamna „gura” si numele vine de la faptul ca zona era situata exact la gura raului El Riachuelo. Majoritatea cladirilor sunt viu colorate si in fiecare se gaseste cate un restaurant unde rasuna ritmuri de tango argentinian. Nu poti rata un dans si o poza cu dansatorii de tango care asalteaza turistii (contra unei sume modice, bineinteles).

Seara, am avut un spectacol de tango cu cina. Show-ul a durat doua ore, insa nu stiu cand a trecut timpul: mi s-a parut ca sunt intr-o alta epoca, una plina de viata si nostalgii in acelasi timp.

A doua zi a fost de explorare pe cont propriu si nu am putut rata Teatrul Colon. Nu degeaba se spune ca este printre cele mai frumoase cladiri de opera din lume si in primele cinci in ce priveste acustica. Se poate face turul teatrului cu un ghid, insa sunt ore fixe de intrare (cel mai sigur e sa va programati cu o zi inainte). Din Buenos Aires, am zburat spre Cascadele Iguazu, motivul principal pentru care am vrut sa vizitez America de Sud. Am stat in partea braziliana, in oraselul turistic Foz do Iguazu. Cascadele au fost descoperite de catre Juan Alvar Nunez in 1541. Una dintre cascadele din partea argentiniana ii poarta numele.

Cascadele sunt o minune a naturii. Cred ca tot timpul in care le-am vizitat am avut un zambet larg de fericire si nu ma puteam satura sa privesc cat sunt de impresionante. Acelasi sentiment l-am avut cand am descoperit prima data Machu Picchu, acum cativa ani. Ne-am plimbat cateva ore pe diferite carari si am fost insotiti si de diferite specii de pasari si fluturi. Totul a fost de vis.

Am vizitat ambele parti: atat cea braziliana, cat si cea argentiniana. Daca treci dintr-o parte in cealalata, e nevoie de pasaport si se completeaza un formular necesar obtinerii vizei (nu exista niciun cost, dar e posibil sa dureze ceva timp). Am experimentat atat plimbarea cu barca pe sub cascade, precum si turul panoramic cu elicopterul. Ambele merita si sunt experiente deosebite. Pentru plimbarea cu barca, e de mentionat ca veti fi udati pana la piele, insa soarele va ajuta sa va uscati rapid.

Ultima oprire a fost Rio de Janeiro, unde atmosfera locului m-a impresionat inca de pe drumul de la aeroport la hotel. Brazilia este o tara a contrastelor, in care saracii traiesc aproape de miliardari, iar aceste diferente se observa destul de mult. Turul de oras l-am facut pe o vreme putin ploioasa, insa, de multe ori cand ajungeam la un obiectiv principal, ploaia se potolea si ne lasa sa admiram locurile in liniste.

Una dintre atractiile importante a fost Statuia lui Iisus Hristos de pe muntele Corcovado. Statuia – una dintre cele sapte minuni ale lumii moderne – se afla in varful Corcovado, un munte cu o inaltime de 710 metri. Ajunsi in varf, am trait prima data dezamagirea de a fi ceata si a nu avea posibilitatea de a vedea statuia, insa, dupa aproximativ 15 minute de asteptat, ni s-a dezvaluit si am putut face zeci de fotografii. Ghidul ne-a recomandat un loc de unde am facut o poza prin care parea ca atingem mainile lui Iisus.

Ultimul obiectiv de memtionat din turul de oras a fost vizita la Sugar Loaf, unde am urcat cu telecabina. Sugar Loaf sau Pao de Azucar (cum este denumit de localnici) inseamna capatana de zahar si este, de fapt, numele unei stanci cu inaltimea de 396 de metri. Stanca are forma unui recipient conic, folosit in trecut pentru a transporta zaharul. Plimbarea cu telefericul ne-a oferit privelisti impresionante si, o data ajunsi sus, am avut o imagine de ansamblu catre plajele Copacabana si Ipanema, catre munti si favele.

Evident ca, in momentele libere, nu am ratat o plimbare pe celebrele plaje Copacabana și Ipanema. Copacabana e mai turistica, iar Ipanema te incanta cu relieful muntos si pare mai autentica. Vazand zilnic localnicii atat de veseli, in forma (alearga pe plaja, au diferite locuri special amenajate pentru a face sport), si locurile atat de frumoase (pare ca ai fi mereu in vacanta), iti starneste dorinta de a te muta in Rio.

Circuitul fiind destul de lung ca durata, la sfarsit ma gandeam ca totusi au trecut foarte repede aceste saptamani si ca ma bucur ca am avut ocazia sa vizitez locuri la care poate nici nu visam.