Intr-o zi de august, am pornit catre iarna peruana sau, mai bine spus, catre sezonul uscat si rece, perioada perfecta pentru a vizita Altiplano si cetatea incasa, fara a avea riscul ca Machu Picchu sa fie umbrit de nori negri.

In Lima, mi-a placut in special arhitectura cu balcoanele coloniale, sa ratacesc pe strazile cartierului din Miraflores, sa admir nervosul Ocean Pacific de pe faleza, sa ascult muzica traditionala peruana la o terasa cocheta savurand preparatele lor locale pe baza de peste si fructe de mare.

Din Paracas, am plecat pe o barca descoperita intr-o mica incursiune in Arhipelagul Ballestas, supranumit si „Micul Galapagos”, ocazie cu care am admirat pelicani, cormorani, lei de mare si pinguini pitici. Si-au facut aparitia chiar si cativa delfini ce inotau grabiti in apropierea barcii.

Pe drumul dintre Paracas si Nazca, ne-am abatut sa vizitam o crama din Ica, unde ni s-a explicat procesul traditional de fabricare a vinului, apoi ne-am aventurat catre Oaza Huacachina, unde am descoperit un peisaj unic in mijlocul desertului: o laguna naturala marginita de palmieri, inconjurata de dune inalte de sute de metri. Am zis ca ne-am aventurat, caci chiar a urmat o experienta cu adevarat adventure: jeep safari pe dunele acestea inalte! Pentru cei cu inima si picioarele puternice, exista si sandboarding... eu m-am oprit doar la jeep safari.

Experienta zborului de deasupra liniilor Nazca nu poate fi usor uitata. Acest zbor se efectueaza cu avioane de mici dimensiuni, la o altitudine de 2500 – 3000 de metri. Eu am zburat cu un avion de opt locuri (sase turisti + un pilot + un copilot), fiind cel mai mic avion cu care am zburat. Pentru ca fiecare turist sa vada cat mai bine liniile, avionul face viraje puternice si de aceea e recomandat ca zborul sa se faca pe nemancate, caci raul de miscare si ameteala resimtite pot fi destul de puternice.

Arequipa va ramane unul dintre orasele mele preferate. Orasul alb, asa cum mai este cunoscut, beneficiaza de un cadru natural deosebit, fiind inconjurat de varfurile marete ale vulcanilor. Partea frumoasa si neasteptata a fost ca turul de oras l-am facut exact in duminica in care localnicii sarbatoreau incheierea zilelor orasului, astfel incat am asistat si la o frumoasa parada de costume si dans traditional.

Mi-au ramas dragi stradutele pietruite, marginite de pereti albi cu ferestre ale caror pervazuri erau impodobite cu ghivece cu flori, Plaza de Armas populata de porumbei, frumoasa Manastire Santa Catalina, cu zidurile sale caramizii si albastre.

De aici, am pornit catre Canionul Colca, patria condorului si cel mai adanc canion din lume, cu peretii sai terasati, important centru agricol preincas. Nu ai cum sa nu ramai impresionat de sistemul de irigatii si de modul in care stamosii peruanilor stiau sa organizeze culturile. Seara in Canion a fost foarte relaxanta: o baie in izvoarele termale amenajate in aer liber, urmata de o cina traditionala cu show folcloric.

Dimineata a fost dedicata maretului condor, pentru ca apoi sa traversam intinsul Altiplano catre Puno, un drum presarat de lame, alpacale, vicune si chiar pasari flamingo.

Puno nu e un oras prea prietenos, dar e punct de plecare pentru croazierele pe Lacul Titiacaca, lacul situat la cea mai mare altitudine din lume. De aceasta data, croaziera am facut-o pe partea boliviana a lacului, vizitand Insula Soarelui. De ce e importanta aceasta insula?! Insula Soarelui este venerata si astazi, fiind considerata locul unde Inti, Zeul Soarelui i-a trimis pe Manco Capac si Mama Ocllo, pentru a intemeia o noua civilizatie (inca) si a aduce intelepciune populatiei aymara, care traia pe malurile lacului. Se spune ca acestia au iesit din Titikala, Piatra Sacra, intr-o explozie de lumini, au parcurs apoi Drumul Soarelui pana la Cusco, unde Manco Capac si-a infipt bastonul de aur si a infiintat Imperiul Incas.

Pe insula, se regasesc peste 180 de ruine incase, printre care Complexul Cultural Inti Wata, considerat cea mai importanta atractie turistica a Boliviei.

In cele doua zile petrecute in Bolivia, am descoperit o tara surprinzatoare, saraca, dar in dezvoltare si oameni minunati. La Paz, capitala administrativa a Boliviei, Nuestra Senora de La Paz, este capitala situata la cea mai mare altitudine din lume si dispune, din 2014, de o retea teleferica: sase linii fac legatura intre centrul La Paz-ului si El Alto.

In imediata apropierea a orasului, gasim Valea Lunii - Valle de la Luna - o zona de o frumusete stranie, datorata ciudatelor formatiuni argiloase ce au luat nastere fiind modelate de factorii climaterici, avand aspect de stalagmite. Valle de la Luna, situata la circa zece kilometri de La Paz, este asemanatoare cu Valle de Las Animas; continutul diferit de minerale din solul argilos creeaza efecte de culoare in nuante de maro si de rosu pana la violet.

Am ajuns si la Tiahuanaco (Tiwanacu), capitala civilizatiei precolumbiene cu acelasi nume, situata la aproximativ 70 de kilometri de La Paz. Constructiile monumentale de la Tiwanacu sunt specifice prin zidaria din blocuri de piatra dreptunghiulare, cu imbinari in unghiuri drepte si un sistem de drenaj elaborat.

Am decolat apoi de pe aeroportul situat la cea mai mare altitudine, ce deserveste La Paz-ul, pentru a reveni in Peru, la Cusco. Inclus pe Lista Patrimoniului UNESCO in 1983, Cusco, descoperit in 1533 de catre conchistadorii spanioli, este transformat de acestia in oras colonial prin construirea de biserici, cladiri administratative si de locuit, universitate si o impunatoare catedrala, ridicate pe vechile ruine incase. Este un oras cochet, prietenos, boem, pe stazile caruia vei intalni turisti din toate partile lumii.

Calatoria in America de Sud s-a inchiat cu enigmatica cetate Machu Picchu si cu oraselul de la poalele cetatii: Aguas Calientes. S-au scris multe pagini despre cetatea incasa, dar cert este ca nu ai cum sa nu simti energia ce inconjuara acest loc mistic. Dupa vizitarea cetatii, recomand o seara petrecuta in Aguas Calentes, un orasel de munte, strabatut de un rau mic. In plus, este renumit pentru apele termale de aici.

Astfel se incheie prima mea calatorie in America de Sud, dupa 16 zile petrecute in Peru si Bolivia, 16 zile in care am descoperit o lume noua, dar cu o istorie veche si indelungata.