Se intampla in Peru - sa te nasti din nou, parca renasti odata cu povestile incase. Uita tot ce stiai inainte despre Peru, vino aici si traieste o realitate surprinzatoare, seducatoare si care te va face sa revii in acest univers!

Incarcat de emotia descoperiri tinutului andin ce capatase in sufletul meu o dimensiune mitica, pornesc in Peru cu mari asteptari de la traseul complex ce strabate de la nord la sud, de la vest la est si apoi inapoi spre nord, prin munti si desert, pe lacuri si ocean.

Ajungem in Lima, oras gri si aparent apasator, cu slabe precipitatii si nori care stau sa cada pe noi. Avand o infrastructura moderna, orasul este foarte intins. Soseaua de mare viteza, ce desparte orasul de ocean de-a lungul falezei inalte la Pacific, inlesneste un prim contact cu dimensiunile ce ne asteapta. Valurile mari nu permit surferilor niciun salt, insa albul oceanului din dreapta contrasteaza cu marii pereti abrupti din stanga ce urca orasul pe culmile inalte.

Per ansamblu, de la orasul Lima ma asteptam la ceva mai mult. Se vede ca este un oras nou cu centru vechi colonial pastrat in conditii bune, dar oarecum stingher in fata zonelor ce aparent nu ofera multe atractii pentru un turist avid de istorie, arta si cultura. Ma asteptam ca zona Miraflores, cea mai sigura din Lima, sa fie infloritoare si atractiva ca si activitati, cu parcuri frumos aranjate, insa este simpla, foarte departe de centrul istoric, cu parcuri mici si activitati simple, dar sarmante in aparenta lor banalitate, fara arhitectura deosebita, in culori sterse si gri. Oamenii sunt mici de statura, destul de neingrijiti si foarte gros imbracati pentru o temperatura de toamna-primavara la noi. Poarta deja cizme si paltoane grele, spunand ca, pentru ei, este frig si asta e iarna, vara insemnand peste 40 de grade. Dar, ici colo, razbate cate un strai local venit de dincolo de timp, poti vedea cate o femeie ce-si poarta in carca, ascuns ca un bun de pret, copilul pus in pozitia ghemuit, ce fie doarme, fie se joaca in minusculul spatiu.

Plaza de Armas este cel mai atractiv punct din centrul istoric, cu Catedrala ce adaposteste impresionantul mormant al lui Francisco Pizzaro si balcoanele de lemn din jurul cladirilor din Plaza de Armas. Piata, de o generoasa spatialitate, este un spectacol continuu, avand ocazia sa intalnesti aici fie grupuri de amerindieni ce isi etaleaza elementele culturale, fie politisti ce isi sarbatoresc ziua si se lasa prada dansurilor si muzicii nebune. Poti vedea, de asemenea, la amiaza, schimbarea garzii de la Palatul Prezidential ce flancheaza una dintre laturile pietei. Discrete, de pe stradutele perpendiculare, vin adieri placute ale mirosurilor platourilor de mancare, aromate, pline de gust si savoare, combinatii de vita, peste, multe legume, orez si avocado. Pentru pasionatii de istorie, o oprire obligatorie este Muzeul Larco Herrera, o colectie privata de artefacte precolumbinene asezate ca intr-un depozit, cu ceramica remarcabila ce ar necesita zile intregi de analiza minutioasa pentru a descoperi complexitatea desenelor si a formelor - totul, intr-o armosfera edenica, generata de ghirlandele de flori ce se revarsa peste peretii cladirilor, a gardurilor si pe aleea de acces ce se transforma, parca, intr-un drum purificator.

Din Lima, pornim aventura spre sud, mergand pe celebra sosea Pan Americana catre Paracas. Treziti dis-de-dimineata, mergem cu o salupa spre Insulele Ballestas ce adapostesc un adevarat ecosistem de pasari, lei de mare, pinguini, cormorani. Unele vietati stau tot anul aici, altele sunt migratoare. Valurile inspumate scalda rocile insulare si ne poarta catre celebrul Candelabru. Forma creata pe nisip, asemenatoare cu formele din desertul Nazca, se afla pe panta unui deal si a ramas nemodificata de-a lungul timpului dupa multe vanturi, ploi si conditii meteorologice. Originea ei este pierduta in timp, istoria ei fiind mai degraba imaginata. Este primul contact cu Misterul ce invaluie aceasta tara.

Nazca este prima mare destinatie asteptata din ruta peruana. Suntem cazati la Casa Andina, un hotel foarte frumos, cu un patio plin de vegetatie si arbusti ce se inalta zvelti pana deasupra acoperisului. Seara, ne culcam cu greu, entuziasmati fiind de emotia de a fi atat de aproape de unul dintre cele mai de nepatruns mistere ale lumii – Liniile de la Nazca. Fara a astepta sa sune ceasul, ne trezim dimineata devreme si mergem la aerodromul de unde se face un survol deasupra liniilor. Urcam intr-un avion mic, de sase persoane, echilibrati pe anumite locuri in functie de greutatea fiecaruia. Organizatorii se misca foarte repede si totul decurge impecabil. Pilotul si insotitorul ne preiau pe pista, ne ofera material cu desenele pe care urmeaza sa le vedem si o punga pentru raul de avion ce se preconizeaza din cauza curbelor stranse.

Initial, dureaza ceva pana stabilesti o conexiune intre vorbele copilotului si fasaitul asurzitor al statiei. Apare primul lufting ca sa putem descifra formele, in sensul dus-intors ca sa poata privi si persoanele de pe stanga, cat si cele de pe dreapta. Trebuie sa fii foarte atent si cu privirea agera pentru ca figurile geometrice sau antropomorfe nu isi devoaleaza usor formele. Urmele albicioase se remarca sters la inceput pe solul selenar. Vad cu claritate pasarea colibri, maimuta, paianjenul, extraterestrul si diferitele forme geometrice. Platoul este arid, cu cratere ondulate, se intinde pe o suprafata gigantica. Se crede despre desene ca au fost create de cultura Nazca, descoperite intamplator din aer si fotografiate de pilotii ce se ocupau de construirea autostrazii Panamericane. Ne intoarcem la hotel pentru micul dejun dupa trei ore de zbor si shopping foarte convenabil in zona aerodromului. Continuam ziua prin orasul Nazca printr-o plimbare in micul parculet - multa galagie, multe moto-taxiuri galagioase si luminoase, plin de artizanat cu motivele semnelor culturii Nazca. Aici, ne-am facut cei mai frumosi prieteni din Peru cu care pastram si azi legatura!

La pranz, pornim cu autobuzul unei companii locale, Cruz del Sur, catre Arequipa, urcand incet catre Altiplano. Ajungem noaptea tarziu, temperatura scade semnificativ si suntem preluati de un insotitor amabil care ne duce la hotel. Dimineata, plecam devreme intr-un tur de oras delectandu-ne cu superba arhitectura coloniala, multe cladiri colorate si ingrijite, oamenii mult mai amabili, relaxati si zambitori. Se vede ca orasul a cunoscut o dezvoltare graduala si oamenii au avut resurse proprii din care au reusit sa ridice minunatii precum complexul monastic Santa Catalina, un convent plin de gradini, sali frumos pictate, patio-uri bine ingrijte, totul in grena si albastru, arcade albe pictate discret cu motive florale, un spatiu al culorilor si al luminii. Initial, o calugarita si-a donat toata averea pentru ridicarea locasului, apoi au fost aduse multe fete din familiile nobililor ce aduceau covoare, statui, picturi.

Suntem preluati de o ghida foarte buna cunoscatoare a istoriei orasului si locului. Aflam ca prima fata a fiecarei familii instarite era trimisa aici pentru a primi o educatie aleasa si, in final, ramanea in manastire. In momentul de fata, locuiesc foarte putine maicute intre peretii grosi ai locasului, in mod discret si ferit de ochii vizitatorilor. Pentru vizita publica sunt accesibile chillile in forma de apartamente si gradinile. Raman in suflet cu cel mai frumos tablou de culori de pana acum din Peru, precum si cu acele colturi ascunse si linistite in care te poti retrage discret pentru a evada din zbuciumul cotidian... De aici, mergem in Catedrala, frumos luminata de culoarea crem si cu dantela alba de sculpturi ce strajuieste fiecare arcada. Specific acestui loc este reprezentarea diavolului sub amvon, captiv fiind sub cuvantul Sfintei Evanghelii.

Turul orasului ne poarta pe cele mai frumoase strazi pietruite, inguste, cu cladiri frumoase, pana ajungem in Plaza de Armas, foarte cocheta si ingrijita, cu piatra cubica pe care se plimba cholitas cu puii de alpaca si lame ca sa faci fotografii cu ele. Imortalizez aceste amintiri in poze, alaturi de copilasii colorat imbracati si cu obrajorii arsi de soare si inrositi de temperaturile reci din zona inalta de munte. Venisem cu multe caramele, acadele si creioane colorate pe care le-am impartit copiilor dornici sa primeasca zambetele noastre si sa tresara auzind vorbind in spaniola cu ei.

Luam masa in Plaza de Armas, intr-una dintre colonadele ce marginesc piata. Admiram parculetul central cu palmieri inalti ce umbresc bancutele, florile colorate si arbustii situati din colt in colt, cladirile albe de jur imprejur ce dau farmec orasului alb, „Ciudad Blanca”, asa cum este denumit Arequipa. Pornim intr-o vizita ghidata alaturi de cel mai european peruan pe care l-am cunoscut, din tata suedez si mama incasa, cu nume nordic, Alesund, fin cunoscator al locurilor si al traditiilor, care ne duce pe culmile ce imprejmuiesc orasul ca sa admiram panorama creata de Vulcanul Misti, ce imprejmuieste orasul Arequipa. Aici gustam cea mai buna inghetata peruana, facuta dimineata la prima ora, queso helado arequipeño, un delicios desert preparat din lapte proapsat, nuca de cocos, scortisoara si cuisoare doar in aceasta zona. Ghidul ne face o mica demonstratie cu plantele aromatice care se intalnesc in zona, dintre care se remarca faimoasa coca (prelucrata sub diferite feluri) si maca, un praf natural ce contribuie la revitalizarea si energizarea celor ce o consuma dimineata in lapte sau sucuri naturale.

Coboram in centru, mergand pe stradute, revenim la hotel, apoi pornim catre Colca Canyon via Chivay, cu gandul spre Cruz del Condor. Drumul tot mai inaltdin zonele andine devine spectaculos, un mozaic de culori maronii cu verde uscat specific altitudinii, mici smocuri de iarba facandu-si loc discret. Multe animale alpaca pe camp ce cauta hrana ne privesc curioase. Oprim la o stana cu lame si alpaca ce sunt martorele unui ceremonial, fiind hranite de oameni imbracati in stil traditional, care ofera si sarbatoresc intr-o comuniune om-natura. Ne permit sa intram in stana, sa mangaiem blandele fapturi si sa facem poze, hranim cateva si plecam incarcati de senzatii noi.

Altitudinea isi pune amprenta si pe starea noastra. Incep mici dureri de cap si ameteala, dar ne-am echipat din timp cu remedii locale de coca, Sorochi pills si Gravol - aceleasi cu care am facut fata si zborului din Nazca, cel cu multe survoluri. Ajungem seara, la 18:00, in Chivay, zona muntoasa, ne cazam intr-un complex cu cabane de lemn frumos aranjate, cu alei pietruite si gradini incantatoare. Pentru a ne reface fortele, plecam la izvorele termale din apropiere sa facem o baie fierbinte la 40 de grade, in mijlocul muntilor. Apoi participam la o cina traditionala animata de dansuri cu patru teme specifice, intepretate de un cuplu de tineri ce se provoaca, se plac, trec la semanarea pamantului si culegerea roadelor in armonie cu dragostea lor. Suntem si noi implicati in jocurile lor, imbracati specific, „tavaliti si batuti” in vederea intaririi mesajului transmis de cultura incasa. Dupa seara bogata, revenim in hotel, unde incalzirea se face cu calorifere. Cine nu face fata frigului de pe timpul noptii, poate utiliza si paturile electrice.

Dimineata foarte devreme, la 5:00, pornim in cautarea condorilor, dupa mai multe opriri pe marginea Canionului Colca, unde admiram peisajul maret cu vai adanci si intunecoase, cu terase frumos cultivate si aranjate, mostenite de la incasi si pe care locuitorii actualelor sate mai cultiva cartofi, fasole si quinoa (cea mai apreciata de localnici, „mancarea astronautilor”, deoarece contine multe proteine si astfel ii ajuta sa faca fata frigului din zona si efortului fizic la inaltimi). Ajungem la Cruz del Condor, unde sunt multi turisti instalati pe marginea unui platou si asteapta zborul condorilor. Suntem aici la ora perfecta cat sa ii vedem cum isi incep zborul lin, fara miscarea aripilor. Doar se lasa dusi de curentii puternici ai vaii adanci. Prefera locurile intunecoase, sunt pasari pradatoare, se hranesc cu lilieci si alte mici zburatoare, pot ajunge la dimensiuni mari si traiesc destul de mult, aproximativ 50 de ani.

De aici, ne despartim de minunatul ghid si continuam periplul nostru catre Puno, capitala folclorica a tarii - cum o numesc ei, pentru ca face legatura intre Peru cel terestu si Peru cel flotant, tinutul insulelor de pe Lacul Titicaca, unde isi duce existenta o comunitate importanta ce pastreaza traditiile indigene si vorbesc quechua. Fara a fi foarte interesant, orasul are un centru vechi micut, dominat de o catedrala mare si foarte multe magazine pe o artera de shopping centrala, cu multe suvenire specifice insulelor Uros, pe care nu le gasesti in restul teritoriului. Suntem cazati la cel mai frumos hotel al orasului, Sonesta Posada, cu camere mari si frumos luminate, cu o curte imensa in fata camerelor, un restaurant cu o priveliste peste lac. Aici, gasim timp sa savuram Pisco Sour bine facut, bautura lor traditionala destul de tare, dar in combinatie cu limoada, devine un aperitiv usor de digerat.

Plecam dimineata foarte devreme catre granita cu Bolivia, pe care o traversam pe jos si facem pe loc formalitatile necesare celor doua zile petrecute in cea mai saraca tara din America de Sud. Intampinam un trafic ingreunat din cauza drumului blocat de bolovani, intrucat fusese o greva puternica si ministrul Muncii tocmai fusese omorat. Ajungem cu greu in La Paz, drumul fiind plin de lucrari, praf si multe devieri deoarece se contruieste o autostrada, dar nici cladirile nu arata in finisate, toate par neterminate, cu fel si fel de impodobiri colorate. Hotelul foarte dragut si cochet, se afla in zona de jos a capitalei La Paz, unde este centrul administrativ cu cele mai frumoase resedinte, cladirile importante si sediile bancilor. Orasul este aglomerat, plin de vai si dealuri, se intinde de la 3600 pana la 4090 de metri, altitudine la care se afla si aeroportul. Cea mai mare parte a populatiei locuieste in orasul-satelit de sus, Alto, construit cu viteza in ultimii ani de catre oamenii veniti de la tara in cautarea de locuri de munca mai bune. Cea mai mare investitie locala o reprezinta un teleferic cu trei linii de gondole ce strabat orasul de jos in sus, foarte utile in accesul rapid catre Alto din La Paz. Asa putem admira scarile ondulate si interesant colorate dintre casute.

Ghidul, un pasionat de ocultism si misticism, ne insoteste catre Moon Valley, o zona a orasului cu peisaj selenar, dupa care pornim in descoperirea ramasitelor Tiwanaku, o civilizatie precolumbiana precursoare a civilizatiilor incasa si mayasa. Vizitam Templul Soarelui, Templul Pamantului, Poarta Sorelui (ce incadreaza perfect soarele la cele doua echinoctii) si crucea andina, simbolul de scurgere a timpului in functie de cele doua echinoctii, invers acelor de ceasornic si in functie de anotimpuri.

Parasim La Paz cu avionul catre Cusco, capitala veche a incasilor. Cu turbulente, aterizam bine inapoi in Peru. Toata organizarea merge perfect. Suntem cazati la Casa Andina din centru, unde suntem intampinati de sarbatoarea Sfintei Rosa, protectoarea orasului Lima, dar si a armatei. Asistam la un ceremonial de scoatere a statuii Sfintei Rosa din biserica si purtarea ei de catre populatie pe umeri, totul sub generoasele artificii ce lumineaza cerul. Cusco se dovedeste a fi o bijutertie arhitecturala, avand in centru Plaza de Armas. Este o frenezie de muzica in ritm indian, dansuri ale tinerilor ce repeta pe scarile din fata Catedralei pentru spectacolele pe care le ofera turistilor in diferite hoteluri, multe restaurante cochete, preturi piperate, stradute bine ingrijite. Vizitam imprejurimile orasului, pornim din punctul cel mai inalt - si anume situl Sacsayhuaman, un exemplu al abilitatii incasilor de a concepe cladiri din blocuri mari de piatra, imbinate perfect fara mortar, prin metode doar de ei stiute, ca si azi rezista cutremurelor din zona. De aici, de sus, observam ca orasul Cusco a fost conceput sub forma unei pume, animal sacru al incasilor, centrul religios fiind acest locas, Sacsayhuaman. Coboram spre oras si ne oprim la celebrele bai Tambomachay, cu izvoare subterane, Puca Pucara, in care aveau loc ritualuri incase.

Urmeaza vizita la Templul Soarelui, Koricancha, cel mai important templu incas distrus de cuceritorii spanioli pentru a construi o biserica in stil baroc si alte cladiri civice. In Cusco, vizitam bogata si impresionanta catedrala in stil baroc spaniol, cu arcade, altarul principal si alte spatii ce adapostesc picturi create de un celebru pictor peruan care a pastrat detalii ale culturii incase si a reprodus multe opere celebre din perioada coloniala. La tabloul „Cina cea de taina”, intalnim pe masa un porcusor de guinea pe care il consuma si in prezent populatia locala. In alta reprezentare, il gasim pe Isus cel negru. Vedem si o masina mare si grea de argint ce este scoasa din biserica doar o data pe an, la o festivitate foarte importanta celebrata in Cusco.

Dimineata, plecam devreme ca sa mergem in gara Poroy, de unde luam celebrul tren Vistadome (o parte dintre vagoane sunt facute la Resita!). Panoramele superbe ale crestelor montane pot fi admirate prin geamurile dispuse de jur imprejur. Trenul ne poarta prin Valea Urubamba, o selva bogata in paduri, izvoare si munti, ce ajunge pana in Valea Sacra a Incasilor. Coboram si ne cazam in Aguas Calientes, dupa care plecam cu autobuzul pana sus, spre mult-asteptatul monument UNESCO, minune a lumii moderne, MACHU PICCHU, ce se dezvaluie cu multe emotii! Ne copleseste cu maretia si complexitatea sitului. Citadela era impartita in trei sectiuni: una sacra, in care se gaseau temple inchinate zeului-soare, Inti, o zona rezidentiala destinata claselor inferioare si o zona rezidentiala destinata preotilor si nobilimii. Avem o ghida locala ce ne prezinta principalele incaperi, zona sacra si zona principala, unde se fac principalele ritualuri: Ceasul Incas – Intihuatana, Templul Celor 3 Ferestre de forma trapezoidala prin care patrunde soarele si lumineaza piatra sacra pe care se faceau o serie de ritualuri. Vizitam si Templul Condorului unde vedem o piatra in forma de condor, dar si Templul Soarelui care are un turn circular dedicat zeului Inti. Dupa Zona Templului, urmeaza Zona Populara - unde se aflau casele clasei de jos si depozitele de grane, apoi vedem Zona Regala - cu casele cu ziduri rosiatice in care locuiau personajele intelepte si casele in forma trapezoidala in care locuiau printesele. Cetatea era o resedinta folosita in timpul vacantelor de imparatul Inca si de servitorii sai, pentru ca se afla la o altitudine mai joasa decat Cusco si este situata pe o culme muntoasa unde iarna este mai blanda, cu un climat mai umed si mai cald.

Machu Picchu prezinta un singur stil arhitectural, similar cu cel al cetatii Cusco, inima imperiului Inca - Cusco inseamna „buricul pamantului" (Q‘osqo in quechua). Cusco era orasul sfant al incasilor si, totodata, centrul politic, militar si cultural al imperiului. Dainuie un mister in modul in care au reusit sa urce pe aceasta colina pietrele masive de granit folosite in constructie. Majoritatea arheologilor considera ca acestea au fost impinse de sute de muncitori de-a lungul unui plan inclinat. Interesul fata de natura se reflecta in cladiri si in instrumentele astronomice ce analizau miscarile celeste ale soarelui in timpul solstitiilor anuale. Datorita costurilor ridicate, locuitorii din Machu Picchu depindeau de resursele trimise din Cusco. Cetatea nu a avut o viata lunga: aceasta nu a fost locuita nici macar o suta de ani, orasul fiind abandonat in jurul anului 1530, odata cu supunerea civilizatiei Inca de catre conchistadorii spanioli.

Peru poate fi o experienta unica in viata si atat sau poate fi locul in care sa revii pentru a aprofunda, descoperi noi zone, regasi noi valente existentiale. Este un loc magic care te umple de energie si bucurie cand esti parte din grandoarea locurilor. Combinatia intre culturile din trecut si cea din prezent a adus un mare aport calatoriei, astfel am cunoscut multe povesti, obiceiuri si am legat prietenii care ne-au oferit o viziune ampla asupra lumii si ne-a deschis inima pentru locurile pe care calcam. Am renascut, am simtit ca si copiii ca am iesit la lumina dupa o lunga asteptare de a simti puterea noului univers, a luminii si a trecutului in prezent. Bucura-te acum la maximum de PERU!