Daca nu as fi facut cunostinta de ieri cu maimutele Howler si cu strigatele lor, m-as fi putut crede din nou in savana africana. Se pare ca maimutele dau semnalul de desteptare in intreaga regiune, caci o mare parte dintre cele peste 350 de specii de pasari ce isi au habitatul in Tortuguero isi incep concertul, acoperind zumzetul continuu al insectelor ce mi-au acompaniat intreaga noapte somnul. Barca ma asteapta la debarcader si parasesc Pachira Lodge, care mi-a oferit gazduire pentru o noapte si pe ale carui poteci taiate adanc in jungla m-am ratacit cu o seara in urma, cand imi cautam coliba... Soarele se ridica incet peste Marea Caraibelor, maturand cu lumina rosiatica plaja ce adaposteste mii de cuiburi de testoase verzi si facand-o sa para la fel de insangerata ca in noptile in care mii de pui de testoase isi cauta salvarea in mare; pe 50-60 de metri latime, care pentru ei inseamna 30 de minute de chin, doar 1% reusesc sa ajunga in mare, pradatorii oprindu-i pe ceilalti inainte sa-si atinga telul…

Rasaritul peste canalele inguste strajuite de vegetatia luxurianta este o imagine cum nu am vazut multe in viata, iar fondul sonor inconfundabil iti completeaza betia simturilor, facandu-te sa te simti, pentru o clipa, parte a acestei lumi nealterate de civilizatie. Un Tucan cu penajul sfarsind in rosu si cu ciocul galben planeaza undeva deasupra barcii, incercand parca sa ne ghideze pe canalul pe care vegetatia pare a crea un acoperis verde deasupra noastra. Barca se opreste brusc pentru a nu-i tulbura pe cei doi crocodili care blocheaza canalul in fata noastra... plutesc deasupra apei unul in fata celuilalt, lasandu-se admirati si fotografiati pe toata lungimea celor cinci metri. Cand barcagiul apropie barca la mai putin de doi metri de ei, unul se intoarce catre noi parca pentru a ne studia, dar probabil ca nu-i parem interesanti, asa ca se intoarce si traverseaza canalul. Incercam sa ii taiem calea pentru a-l prinde intr-un prim-plan agresiv, dar se scufunda si trece pe sub barca intr-o lunecare ce imi da fiori pe sira spinarii. Dispare in apa tulbure spre o prada ceva mai accesibila…

Cateva pasari cu penajul frumos colorat ne admira de la cativa metri, in timp ce o familie de spider monkey are ceva de impartit intr-un copac din stanga noastra. In dreapta, imperturbabil, un lenes pare ca nu este deranjat nici de noi, nici de colegele lui de jungla... degeaba incearca ghidul sa-l puna in miscare pentru a-mi oferi o pozitie mai buna pentru fotografie, caci el ramane acolo ca o statuie. Intram pe un canal mai ingust unde un copac prabusit ne face aproape imposibil accesul. Surprind alte cateva pasari al caror nume imi fuge din minte inainte de a fi rostite, dar ma bucur de un caiman jucaus ce pare a ne privi cu simpatie de la mai putin de un metru. Are doar 1,5 metri lungime, este maroniu, iar botul ceva mai scurt, cu capul proeminent si ochii ce par vioi il fac sa aiba o fata prietenoasa, de animal de companie... mi se spune insa ca nu este chiar asa prietenos, asa ca imi infrang instinctul de a intinde mana sa-l mangai! Intr-un desis, o soparla cu creasta ce pare a veni din vremuri preistorice ne priveste atent, cu o atitudine ce imi aduce aminte de un velociraptor, este insa mult mai mica si pare mai degraba speriata de aratarea ce ii tulbura linistea.

Timpul nu are prea multa rabdare cu mine astazi si ghidul imi spune ca trebuie sa ne indreptam spre aeroport, asa ca parasim canalele inguste si ne inscriem pe canalul ce ne duce catre aerodrom, o pista de zgura taiata in jungla, o coliba mica ce tine loc de terminal si doua avionete care se odihnesc in soarele diminetii. Parasind pista in avioneta mea de la Nature Air, am pentru cateva clipe intreaga panorama a acestui tinut care, in multe privinte, pare inca uitat de timp. Probabil peste ani, cand zecile de mii de turisti il vor invada, multi dintre locatarii de drept nu vor mai fi si se va auzi in zori sunetul ceasurilor desteptatoare in locul strigatelor maimutelor Howler…